Frica, o umbră apăsătoare

http://wp.me/p1VY8g-5BP

Anunțuri

Optiuni …

Cum apreciem pe cineva ?

După felul în care nu se lasă dărâmat sau după felul în care se ridică în urma căderii?

După felul în care alege să iasă pe ușă fără să privească peste umăr, pentru că așa e mai bine, sau după felul în care alege să rămână, deși nu e fericit?

După felul în care se apără de vulnerabilitatea iubirii sau după felul în care își târâie genunchii , pentru că a ales să fie vulnerabil si sa iubeasca?

 

Cum apreciem persoana …

care alege să ”își înfrunte destinul, chiar atunci când nu îl poate schimba”?

care alege să dea curs bătăilor inimii sale și nu teoriilor logice?

care alege să riște si sa mearga mai departe, deși îi e teamă?

care alege să devină mai bun, nu mai rău, în urma suferinței?

 

Si asta pentru ca…

este nevoie de mult mai multă putere să plângi, decât să râzi?

iti trebuie mult mai multă putere să îți recunoști si sa iti exprimi sentimentele, decât să taci?

este  nevoie de mai multă putere pentru a te recunoaște înfrânt, decât pentru a te minți că ”nu e nimeni de vină, nimeni nu a greșit , asta este”?

îți trebuie infinit mai multă putere pentru a-ți asuma lacrimile, decât pentru a afișa un zâmbet de porțelan?

 

 

 

 

 

Glasuri …

 

smartselectimage_2016-09-11-17-36-23

Sunt glasuri care mă bocesc ,

Şi mi-e urât , mi-e dor , mi-e jale ,

Şi întunericul de-afară

Îmi face singurătatea mai amară .

 

Tu nici nu bănuieşti ,

Ce dureroasă nebunie

S-abate-n nopţile acestea

Peste viaţa mea pustie !

 

Şi cum mă mistui , şi mă zbucium

 Ca-ntr-un ocean care mă-nghite ,

Pierdut şi neştiut de nimeni

În golul vremii neclintite . 

 

Ş-adesea când mă-neacă plânsul

De-atâta dor , de-atâta jale ,

Eu îţi sărut aici…. privirea

Şi urma gândurilor mele … 

Pustie , nesfârşit de lungă ,

S-aşterne vremea înainte ,

Şi de pe-acum încep să-mi pară

…poveşti,  aducerile-aminte ;

 

E-atâta fericire-n urmă ,

Ş-atâta-mi pare de departe ,

Încât mă-ntreb dac-am trăit-o ,

Sau am citit-o într-o carte .

Şi mult am stat aşa în noapte

Să-mi desluşesc tot ce-am simţit .

Îmi arde inima , mă doare … 

Un glas parcă mă cheamă …

Si plec …

Pentru ca  …

Ce urma lasa soimi-n zbor

Ce urma lasa pesti-n apa lor

Sa fi cat muntii de voinic

Ori cat un pumn sa fi de mic

Cararea mea,a ta si-a altora

E tot nimic

smartselectimage_2016-09-11-17-36-48

Ramas bun!…

blue-red[1]

 

Ramas bun ! Adio! … La revedere!

este mesajul cu care se incheie ( sau incepe) de obicei o despartire.

Despartirea este unul dintre cele mai frecvente acte pe care le traim. In timpul vietii si negresit la finalul ei, ne despartim …de oameni iubiti, prieteni, cunoscuti, dusmani, necunoscuti. Ne despartim de animale dragi, de prima masina, de locul si casa  unde ne-am nascut sau am trait o buna bucata de timp, si de o sumedenie de multe alte lucruri si locuri.

Daca incercati sa va amintiti despartirile traite sau de care aveti cunostinta ,  veti constata cu surprindere ca, in ceea ce priveste despartirile dintre oameni, in mare parte a contat mai mult motivul si nu despartirea in sine. Deseori a fost ceva de genul …. s-au despartit  din vina lui pentru ca… sau  … s-au despartit deoarece ei nu ii mai placeau …. . Rareori am auzit… s-au despartit si nu mai conteaza de ce, s-au despartit si asta conteaza, motive or fi ele …. .

Intotdeauna despartirile …

Vor lasa urme, uneori adinci alteori superficiale.

Vor cimenta sau …sterge amintiri fie ele placute fie neplacute.

Vor da posibilitatea celor implicati sa isi dea seama ce au pierdut sau ce au castigat. Unii vor avea ceva de invatat iar ceilalti vor continua sa-si duca viata fara sa vrea sau sa poata sa inteleaga.

Vor intari sau ii vor vulnerabiliza pe cei implicati.

Vor putea sa dea alt sens cuvintelor spuse, mesajelor scrise, gesturilor facute sau privirilor aruncate in anumite momente din trecut.

Asa ca, pentru cei interesați doua citate …

Nu plânge pentru ca s-a sfârșit, zâmbește pentru ca s-a întâmplat!

Daca esti indeajuns de curajos sa spui ADIO atunci viata te va rasplati cu un nou Bine ai venit !

 

 

 

 

 

Doua zile…

Un ginditor a spus

Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.

Ziua in care ne-am nascut este ziua in care începem sa respiram, sa plingem, sa ridem, sa iubim, sa urim,… pe scurt, sa traim. Acceptam ca atare ca este prima zi importanta din viata noastra.

Dupa ani, intr-o zi, facem cunostinta cu …. iubirea. Este ziua când credem ca aflam de ce ne-am nascut? Se prea poate!

Mai tirziu, in alta zi, aflam, poate cu surprindere ,  ca rolul nostru in viata este de a fi parte dintr-o echipa de doi, echipa care sa continue drumurile celor doi intr-unul singur. Este aceasta,  acea zi in care afli de ce te-ai nascut? Se prea poate!

Dupa o vreme echipa se poate mari si in ziua când se naste primul  copil vei simti  ca este din nou acea zi, in care afli de ce te-ai nascut? Se prea poate!

Si uneori, dupa toate acestea…facem cunostinta cu …. iubirea. Este ziua când credem ca aflam de ce ne-am nascut, inca o data? Se prea poate!

Si continuind ….

Sa fie ziua in care murim, adevarata zi in care aflam de ce ne-am nascut? Se prea poate!

Sa aflam oare in acea ultima zi, ca si o strafulgerare, de ce ne-am nascut?

 

 

 

beautiful-life-light-tree-wonderful-favim-com-353459[1]

EU

Am fost altfel decat s-a vazut…

Nu oricine a vrut sa ma cunoasca.

Iar de unii, care sa ma stie-au vrut

Eu m-am protejat, purtind o masca!

Am iubit pe cine nu m-a vrut

Si-am parasit pe cine m-a iubit

Am gresit cui nu m-ar fi ranit

Si-am iertat pe cine n-a gresit!

Am gasit ce nu am cautat

Si am cautat ce e de negasit!

Am crezut in ce n-a existat

Si de adevar prea des m-am indoit!

Mi-au fost refuzate multe vise

Dar cosmarurile s-au adeverit.

Mi-a fost dat sa bat la usi inchise

Insa-n viata mea pe-oricine am primit.

Am plins in momente fericite

Si-am ris cand sufletu-mi plingea

Am soptit cand imi venea sa urlu,

Si-am urlat cand vocea mea soptea.

Am pierdut ce-a fost mai de valoare

Si-am cistigat ce nu mi-a trebuit!

 

Si acesta am fost  eu …. dar,

Eu….. ce voi mai fi ?

Voi mai fi un suflet stingher?

Voi fi un vesnic  calator?

Sa fiu acelasi visator?

Sa pot sa fiu nepasator?

Voi sti sa fiu un luptator?

Voi mai ramine spectator?

Daca-i inchis al inimii-i zavor ,

Voi sti sa pot sa sufar de –al ei dor?

Cat de departe as putea sa zbor?

Voi sti ca sa astept sa… mor?

Si de ce scriu acum pentr-un  viitor?

Nu-l vad deloc, e intr-un nor…..